Oh, vai, eu eram disperată pentru că nu găseam huște (“drojdia borsului” să zicem). Mama mea făcea mereu borș de casă, dar lua huște de la o vecină, deci nu știa cum să le obțină! Așa că am cercetat la următoarea generație și anume la bunica mea, care mi-a dat o rețeta originală să spunem așa. Bineînțeles că prima dată am dat greș, borșul meu nu se mai acrise nici după 5 zile😂, a fost vina mea, nu a lui🤐. Până la urmă i-am dat de capăt😉. Să prezentăm ingredientele minune: 300 gr tărâțe, 50 gr făină de porumb, o felie de pâine (eu am folosit de la o pâine baby-friendly). Intr-un vas de sticlă am pus tărâțele, făina si felia de pâine fărâmițată, peste care am adăugat apă fierbinte (“Să nu fie clocotită mamaie, ci fierbinte cât să te piște la degete!” – zice bunica mea). După acest proces complicat, am amestecat compoziția, i-am pus un capac și am lăsat vasul la căldură, în bucătărie. (“Eh, mamaie, tu nu ai sobă, lasă-l în bucătărie, să amesteci compoziția în fiecare zi, timp de vreo 3-4 zile.” – zice înțeleapta). Zis și făcut! 4 zile am amestecat zilnic acea compoziție. După aceste zile, s-au făcut huștele (acea compoziție care acum fermenta), pe care le-am mutat într-un borcan de sticlă de 5l. Am mai adăugat 100 gr tărâțe și încă 50 gr mălai, peste care am pus iar apă fierbinte care pișcă la degete. “Fata mea, să pui o crenguță de leuștean si una de cimbru, îi dă un gust mai bun, așa făcea mama mea, dar nu e musai dacă nu găsești pe la prăvăliile din țara aia!” – zise iar bunica. Aveam trimis de ea cimbru uscat și am pus si leuștean din producție proprie😉. Am amestecat iar toate ingredientele și în 48 de ore, am avut un borș acru ca o lămâie! Multă baftă la umplut borș! Se merită!🤗